DESPRE  MÂNTUIRE

Noi credem şi mărturisim că mântuirea este scăparea omului de sub urmările călcării legilor divine.  Ea are de a face cu natura omului şi cu faptele făcute de el.

Omul nu se poate mântui pe sine.  El nu se poate spăla de păcatele sale, nu se poate desvinovăţi şi nici nu se poate ascunde de pedeapsa pentru păcat.

Ieremia 2:22  “Chiar dacă te-ai spăla cu silitră, chiar dacă ai da cu multă sodă, nelegiuirea ta tot ar rămânea scrisă înaintea Mea, zice Domnul Dumnezeu.”

Romani 1:20  “În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, de la facerea lumiii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El.  Aşa că nu se pot desvinovăţi;”

Amos 9:2-3  De-ar pătrunde chiar până în locuinţa morţilor, şi de acolo îi va smulge mâna Mea; de s-ar sui chiar în ceruri, şi de acolo îi voi pogorî.  De s-ar ascunde chiar pe vârful Carmelului, şi acolo îi voi căuta şi-i voi lua; de s-ar ascunde de privirile Mele chiar în fundul mării, şi acolo voi porunci şarpelui să-i muşte.”

Omul nu-şi poate crea merite, prin fapte bune, ca să-şi acopere trecutul vinovat, şi să dobândească mântuirea.

Romani 3:20  “Căci nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui, prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunoştinţa deplină a păcatului.”

Isaia 64:6  “Toţi am ajuns ca nişte necuraţi, şi toate faptele noastre bune sunt ca o haină mânjită.  Toţi suntem ofiliţi ca o frunză, şi nelegiuirile noastre ne iau ca vântul.”

Ieremia 13:23  “Poate un Etiopian să-şi schimbe pielea, sau un pardos sa-şi schimbe petele?  Tot aşa, aţi putea voi să faceţi binele, voi, care sunteţi desprinşi să faceţi răul ?”

Mântuirea e prin harul lui Dumnezeu. Ea este un har care ni se dă gratuit, fără să o merităm.  Faptele bune sunt roade ale mântuirii.

Tit 2:11  “Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat,”

Efeseni 2:8-9  “Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă.  Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.  Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.”

Faptele Apostolilor 15:11  “Ci credem că noi, ca şi ei, suntem mântuiţi prin harul Domnului Isus.”

Tit 3:5  “El ne-a mântuit, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt,”

Mijlocul de mântuire este Domnul Isus, care a fost răstignit în locul nostru. Un alt mijloc (cruce, taine, sfinţi) nu există.

Faptele Apostolilor 4:12  “În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi.”

1 Ioan 2:2  “El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregei lumi.”

Isaia 53:5  “Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre.  Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.”

Efeseni 1:7  “În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său,”

2 Corinteni 5:18  “Şi toate lucrurile acestea sunt de la Dumnezeu, care ne-a împăcat cu El prin Isus Hristos, şi ne-a încredinţat slujba împăcării;”

Romani 3:24-25  “Şi sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea, care este în Isus Hristos.  Pe El Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credinţa în sângele Lui, o jertfă de ispăşire, ca să-Şi arate neprihănirea Lui; căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea îndelungei răbdări a lui Dumnezeu;”

Această mântuire săvârşită pe cruce, care se poate primi în mod gratuit, e pentru toţi oamenii, indiferent de rasă, naţionalitate sau clasă socială.

1 Ioan 2:2  “El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi.”

Tit 2:11  “Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuirea pentru toţi oamenii, a fost arătat.”

1 Timotei 2:4  “Dumnezeu care voieşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului.”

Pentru ca omul păcătos să se poată bucura de această mântuire, el trebuie să îndeplinească două condiţii: pocăinţa şi credinţa.  Ele sunt totdeauna nedespărţite.

 -pocăinţa înseamnă recunoaşterea păcatului, părerea de rău pentru el, părăsirea lui şi mărturisirea lui în faţa Domnului, adică întoarcerea la Dumnezeu.  (Luca 15:11-24)

 -credinţa înseamnă primirea de către păcătos a harului divin pe care îl oferă Dumnezeu în Hristos, spre mântuire şi viaţa veşnică.

Marcu 1:15  “El zicea: ‘S-a împlinit vremea şi Împărăţia lui Dumnezeu este aproape.  Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie.’ ”

Luca 13:3  “Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel.”

Faptele Apostolilor 17:30  “Dumnezeu nu ţine seamă de vremurile de neştiinţă, şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască;”

Faptele Apostolilor 16:31  “Pavel şi Sila i-au răspuns: ‘Crede în Domnul Isus şi vei fi mântuit tu şi casa ta.’ ”

 

Comments are closed.

}