DESPRE  SLUJITORII  BISERICII

Noi credem şi mărturisim că în Bisericile din Noul Testament au fost diferite feluri de lucrători speciali, dar ele au avut numai două clase de slujire, care au condus afacerile spirituale şi materiale ale Bisericilor: bătrânii (presbiteri, păstori, episcopi) şi diaconii.

Filipeni 1:1  “Pavel şi Timotei, robi ai lui Isus Hristos, către toţi sfinţii în Hristos Isus, care sunt în Filipi, împreună cu episcopii şi diaconii:”

I. Titlul de “episcop”, “presbiter” şi “păstor” au fost date celui mai înalt slujitor din Bisericile Noului Testament. Toate aceste numiri sunt pentru una şi aceeaşi slujbă: supravegherea, păstorirea şi cârmuirea spirituală a Bisericii.

Faptele Apostolilor 20:17, 28  “Însă din Milet, Pavel a trimis la Efes şi a chemat pe presbiterii Bisericii.  Le-a zis: ‘luaţi seama dar la voi înşivă şi la toată turma peste care v-a pus Duhul Sfânt episcopi, ca să păstoriţi Biserica Domnului, pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său.”

Pentru ca cineva să fie în slujba aceasta trebuie să aibă calităţile descrise de apostolul Pavel în 1 Timotei 3:1-7 şi Tit 1:5-9.

1 Timotei 3:1-7  “Adevărat este cuvântul acesta: ‘Dacă râvneşte cineva să fie episcop, doreşte un lucru bun.’  Dar trebuie ca episcopul să fie fără prihană, bărbatul unei singure neveste, cumpătat, înţelept, vrednic de cinste, primitor de oaspeţi, în stare să înveţe pe alţii. Să nu fie nici beţiv, nici bătăuş, nici doritor de câştig mârşav, ci să fie blând, nu gâlcevitor, nu iubitor de bani; să-şi chivernisească bine casa, şi să-şi ţină copiii în supunere cu toată cuviinţa. Căci dacă cineva nu ştie să-şi cârmuiască bine casa lui, cum va îngriji de Biserica lui Dumnezeu? Să nu fie întors la Dumnezeu  de curând, ca nu cumva să se îngâmfe şi să cadă în curs diavolului. Trebuie să aibă şi o mărturie din partea celor de afară, pentru ca să nu ajungă de ocară, şi să cadă în cursa diavolului.”

Tit 1:5-9  “Te-am lăsat în Creta, ca să pui în rânduială ce mai rămâne de rânduit, şi să aşezi presbiteri în fiecare cetate, după cum ţi-am poruncit: Dacă este cineva fără prihană; bărbat al unei singure neveste, având copii credincioşi, care să nu fie învinuiţi de destrăbălare sau neascultare.  Căci episcopul, ca econom al lui Dumnezeu, trebuie să fie fără prihană; nu încăpăţânat, nici mânios, nici dedat la vin, nici bătăuş, nici lacom de câştig mârşav; ci să fie primitor de oaspeţi, iubitor de bine, cumpătat, drept, sfânt, înfrânat; să se ţină de Cuvântul adevărat, care este potrivit cu învăţătura, pentru ca să fie în stare să sfătuiască în învăţătura sănătoasă, şi să înfrunte pe potrivnici.”

Metoda alegerii este arătată prin cuvântul grec “Xeirotonia” – tradus câteodată “rânduit” – care înseamnă “a vota cu ridicare de mână”.

Această alegere se face de Biserica adunată în acest scop.

Faptele Apostolilor 14:23  “Au rânduit presbiteri în fiecare Biserică, şi după ce s-au rugat şi au postit, i-au încredinţat în mâna Domnului, în care crezuseră.”

Păstorul e supus şi el disciplinei Bisericii, când învinuirea e bine întemeiată.

1 Timotei 5:19  “Împotriva unui presbiter să nu primeşti învinuire decât din gura a doi sau trei martori.”

II. Diaconii sunt chemaţi a ajuta pe păstor în însărcinarea administrării bunurilor materiale ale bisericii.  Ei au menirea să cultive dărnicia membrilor, să inspire acţiunile filantropice.  Ei trebuie să aibă calităţile arătate la 1 Timotei 3:8-13.

1 Timotei 3:8-13  “Diaconii, de asemenea, trebuie să fie cinstiţi, nu cu două feţe, nu băutori de mult vin, nu doritori de câştig mârşav: că să păstreze taina credinţei într-un cuget curat.  Trebuiesc cercetaţi întâi, şi numai dacă sunt fără prihană, să fie diaconi.  Femeile, de asemenea, trebuie să fie cinstite, neclevetitoare, cumpătate, credincioase în toate lucrurile.  Diaconii să fie bărbaţi ai unei singure neveste, şi să ştie să-şi cârmuiască bine copiii şi casele lor. Pentru că cei ce slujesc bine ca diaconi, dobândesc un loc de cinste şi mare îndrăzneală în credinţa care este în Hristos Isus.”

Însărcinarea atât a pastorilor cât şi a diaconilor se face prin punerea mâinilor.

Faptele Apostolilor 6:6  “I-au adus înaintea apostolilor, care, după ce s-au rugat şi-au pus mâinile peste ei.”

1 Timotei 4:14  “Nu fi nepăsător de darul care este în tine, care ţi-a fost dat prin proorocie, cu punerea mâinilor de către ceata presbiterilor.”

Noi credem şi mărturisim că preoţia în conformitate cu Noul Testament nu formează o clasa specială, ci o calitate pe care o are fiecare credincios; ea este universală.  Fiecare credincios e un preot. Fiecare are dreptul de a se apropia de Dumnezeu direct prin Domnul Isus, fără alt mijlocitor. Fiecare are dreptul de a oferi jertfe bisericeşti.

1 Petru 2:5  “Şi voi, ca nişte pietre vii, sunteţi zidiţi ca să fiţi o casă duhovnicească, o preoţie sfântă, şi să aduceţi jertfe duhovniceşti plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos.”

1 Petru 2:9  “Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor, pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată;”

Apocalipsa 1:6  “şi a făcut din noi o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeu, Tatăl Său: a Lui să fie slava şi puterea în vecii vecilor!  Amin.”

 

Comments are closed.

}