eugenia

Eugenia Lup s-a născut la data de 09 noiembrie 1973 în localitatea Bălcești, Vâlcea și a crescut împreună cu mama și cu sora ei, Daniela, în localitatea Drobeta Turnu Severin.

Doar pentru 3 ani a trăit și în Sibiu în casa unchiului ei și acolo a dezvoltat într-un mod aparte simțul artistic și apoi s-a întors la Turnu Severin unde a început școala finalizându-și studiile liceale în cadrul Liceului nr. 5 din localitate.

În anul 1991 a venit în Biserica Emanuel din Turnu Severin după ce a citit cartea autobiografică a lui Joni Eareckson Tada, un bestseller mondial, înțelegând că scopul vieții este acela de a-L glorifica pe Hristos prin tot ceea ce face. La data de 04 iunie 1992, Eugenia a fost botezată în Dunăre în zona orașului Drobeta Turnu Severin. La biserică l-a întâlnit pe tânărul Beniamin Lup, care era lider în biserică la acea vreme, și a început să se implice în departamentul de copii. După 2 ani de slujire împreună, în data de 28 februarie 1993 (chiar astăzi se împlinesc 23 de ani!), au ieșit pentru prima dată împreună la o pizza și Beni a cerut-o în căsătorie. A acceptat, și în data de 05 iunie 1993 a avut loc căsătoria lor în Biserica din Glimboca. În anul următor, pe când era însărcinată în luna a treia, un medic neatent i-a făcut o injecţie greşită şi a omorât sarcina. După ce a pierdut sarcina, în acel salon, în Spitalul de Ginecologie din Turnu Severin, patru persoane, patru femei din Oltenia, l-au primit pe Cristos, pentru că au văzut pacea şi liniştea de pe faţa Eugeniei şi din inima ei. La întrebările lor referitoare la speranţa ei, Eugenia le-a răspuns: “Eu ştiu că dacă mor, merg în cer. “Şi patru femei din zona Turnu Severin s-au întors la Dumnezeu, acolo în spital.  A pierdut sarcina și era pe cale să își piardă și viața, iar acolo pe patul de spital a luat hotărârea să înființeze o organizație pentru oamenii cu nevoi speciale, ea crezând că va muri și dorea să lase ceva în urma ei.

În anul 1995, Cristiana avea să fie adăugată de Dumnezeu familiei lor ca un răspuns la rugăciune și ca o mare binecuvântare. Apoi slujirea familiei a continuat în acțiuni umanitare, în spitale, în plantare de biserici, înfruntând multe greutăți.

În anul 2002, Eugenia a suferit un grav accident de circulație în urma căruia a fost supusă unei intervenții chirurgicale și a avut parte de multe zile de spitalizare. Eugenia Lup era o handbalistă foarte bună. Şi-ar fi dorit să devină jucătoare profesionistă sau antrenoare de handbal. O operaţie şi un accident i-au oprit brutal cariera. În timpul acesta petrecut în spital, Dumnezeu i-a scos-o în cale pe Carla Preda, care nu doar că i-a salvat viața, ci i-a devenit cea mai bună prietenă și soră. Mărturia ei a condus-o pe Carla la a-L primi pe Hristos în inimă.

Pe plan academic, în anul 2005, Eugenia a început cursurile universitare în domeniul asistenței sociale continuând cu un master în asistență socială centrată pe valori în cadrul Universității de Vest din Timișoara, unde l-a avut ca și coordonator pe profesorul conf. dr. Alexandru Neagoe.

Prin zâmbet și prin tăcere, Eugenia și-a susținut tot timpul soțul prin cele mai grele momente. I-a fost mereu alături în toate activitățile sociale, eclesiale, pastorale, politice, oriunde și oricând, aducând echilibru, hrănindu-i viziunea și modelându-i caracterul.

Eugenia a avut foarte multe roluri: de soție, de mamă, de director editură WorldTeach, de coordonator al departamentului de asistență socială din cadrul WorldTeach, era implicată în lucrarea cu femeile oferind consiliere victimelor abuzurilor. Eugenia a avut și o inimă de artist, lucru remarcat de toți cei din jur, motiv pentru care i s-a încredințat și susținerea unor ateliere de creație.

Dincolo de toate aceste roluri și proiecte, inima Eugeniei a fost legată de un proiect foarte special. Împreună cu echipa WorldTeach a dezvoltat o viziune pentru un centru numit Butterfly, un loc special pentru protecția și restaurarea femeilor cu nevoi speciale. Dumnezeu a considerat însă că lucrarea Eugeniei trebuie să se oprească aici.

La 09 februarie 2016, Eugenia a intrat într-un stop cardio-respirator pentru 25 de minute, soțul Beni fiindu-i aproape și oferindu-i primul ajutor. A fost resuscitată, a putut respira din nou, dar a intrat în comă. După ieșirea din comă, cuvintele ei au fost: Dumnezeu m-a vindecat.

În următoarele 3 săptămâni a povestit tuturor celor care au fost în preajma ei despre frumusețea cerului pe care l-a vizitat, despre mulțimile de îngeri care o așteaptă și că Dumnezeu a trimis-o înapoi, dar pentru foarte puțin timp. A urmat terapia în Timișoara. Într-una din zile a cerut să asculte melodia Privește cerul mai sus de nori.

Priveşte cerul, mai sus de nori,

Cu mii de stele, ca nişte flori,

Ce cu ale lor raze, dulce sclipesc

Şi Universul împodobesc!

Acolo e ţara mea…acolo e viaţa…

Acolo e dorul meu… se înalţă către cer!

Departe de orice chin, departe de dureri,

De unde Mielul Blând, revarsă mângâieri!

De vrei să crezi, de vrei să ştii,

Numai lui Isus tu Îi poţi sluji

Şi în mărire poţi vieţui,

Şi a Lui iubire o poţi primi.

O, Ţară Sfântă, când te voi zări?

Pe ale tale plaiuri când voi sosi?

Pe a ta câmpie, în acea zi,

Toţi credincioşii se vor întâlni.

Parcă se aude din depărtări

Un glas ce strigă: „Noi vă aşteptăm

În Ţara Sfântă, de aur curat,

Ce prin credinţă aţi câştigat!”

În ziua de 25 februarie 2016, la ora 20:20, Eugenia a auzit acel glas ceresc de chemare. A suferit o comoție cerebrală și a trecut cu seninătate pragul veșniciei.

A lăsat în urmă o mamă cu inima înecată în lacrimi, un soț cu inima sfâșiată de durere, a lăsat-o pe Kriss care acum parcă avea cea mai mare nevoie de mămica ei, a lăsat în urmă planuri, liste de rugăciune și vise neterminate, proiecte pe care și-a dorit să le știe continuate de oamenii pe care i-a avut dintotdeauna alături.

Versetul ei preferat a fost din Rom. 8:28 De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce* sunt chemaţi după planul Său.

Motto-ul și dorința vieții ei a fost să-L glorifice pe Dumnezeu prin tot ceea ce face.

Cinstim cu toții memoria acestei femei atât de specială și ne rugăm ca Dumnezeu să binecuvinteze familia îndoliată: soțul, Beniamin împreună cu fiica lor Cristiana, pe mama Eugeniei, Ana Ghiță, pe sora ei, Daniela Rusu, pe socrii Nelu și Lia Lup!

La revedere, scumpă și preaiubită EUGENIA!

NE VOM VEDEA LA-ACELEA ȚĂRMURI !

Marius Cimpoae

}