“V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în Mine. În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.” Ioan 16:33

 Versetul de mai sus ne prezintă un mesaj pentru vremuri grele. A fost rostit de Domnul Isus în Joia mare din săptămâna patimilor în camera de sus. Mântuitorul se pregătea pentru “capitolul final” al misiunii Sale pământeşti. Ucenicii erau trişti şi apăsaţi în suflet. Aveau nevoie de încurajare şi Domnul Isus o face explicându-le la modul direct ce-i aşteaptă în viitor. Viaţa de copil al lui Dumnezeu nu înseamnă un covor roşu presărat cu trandafiri. Un pocăit este conştient de faptul că trăieşte în lume şi că nu este scutit de nici una din problemele acestui pământ. Ce ne motivează să mergem înainte şi să rămânem lângă Domnul chiar şi atunci când trecem prin “valea umbrei morţii?” Cât de adevărate mai sunt cuvintele Mântuitorului în zilele pe care le trăim? Cum putem avea o viaţă liniştită şi plină de pace în mijlocul furtunii? În ce fel putem să experimentăm cuvintele lui Iacov care sună ca o provocare: “Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări.” (Iacov 1:2)? Întrucât am avut parte  “din belşug” de vremuri de încercări ne bucurăm să urmărim împreună felul în care se “traduc” cuvintele Domnului Isus pe înţelesul nostru şi ce înseamnă ele cu adevărat pentru noi.

1. Înştiinţare. Prima semnificaţie a versetului 33 din Ioan 16 este aceea că Domnul Isus îi pune “în gardă” pe ucenici cu privire la existenţa lor pământească: “În lume veţi avea necazuri”. Statutul urmaşilor Lui în această lume este acela de “miei în mijlocul lupilor.” (Luca 10:3). Suntem cei care mărşăluim împotriva curentului într-o lume care nu agreează învăţătura şi lucrarea Duhului Sfânt. Iată felul în care descrie Apostolul Pavel viaţa urmaşilor lui Isus Hristos: “în necazuri, în nevoi, în strâmtorări, în bătăi, în temniţe, în răscoale, în osteneli, în vegheri, în posturi” (2Cor.6:4-5). Iar câteva versete mai jos el completează tabloul spunând: “Suntem priviţi ca nişte înşelători, măcar că spunem adevărul; ca nişte necunoscuţi, măcar că suntem bine cunoscuţi; că unii care murim, şi iată că trăim; ca nişte pedepsiţi, măcar că nu suntem omorâţi; ca nişte întristaţi, şi totdeauna suntem veseli; ca nişte săraci, şi totuşi îmbogăţim pe mulţi; ca neavând nimic, şi totuşi stăpânind toate lucrurile.” (2Cor.6:8-10). Acesta este adevărul sincer. Trăim într-o lume ostilă Domnului Isus şi trebuie să ştim la ce ne aşteptăm. Asta trebuie să ştie şi cei care îşi predau viaţa Mântuitorului. Prea de multe ori li se prezintă o cale uşoară, fără de spini. Toţi oamenii trec prin încercări dar există o mare diferenţă între a fi singur în necaz sau a-L avea lângă tine pe Domnul Isus în vremuri grele. Care este starea ta?

2. Încurajare. Domnul Isus nu îşi lasă ucenicii în deznădejde şi în disperare, ci îi încurajează spunându-le: “îndrăzniţi.”  În Cartea profetului Isaia la capitolul 43, versetul 2 Dumnezeu încurajează poporul explicând: “Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine; şi râurile nu te vor îneca; dacă vei merge prin foc, nu te va arde, şi flacăra nu te va aprinde.”  Nici un urmaş al Stăpânului nu va fi scutit de încercări dar atunci când acestea vin, El ne asigură că va fi acolo. Ce încurajare este să şti că în mijlocul furtunii El este prezent. “Nu v-a ajuns nici o ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda.” (I Cor. 10:13). Aceasta este maniera în care Apostolul Pavel motivează şi încurajează pe cei care trec prin încercări. Întrebarea care urmează este: “care este mijlocul prin care putem să biruim necazul, boala, încercările?” Dacă privim în capitolul 11 din Evrei observăm că expresia cheie a capitolului este “prin credinţă.” Credinţa este dimensiunea spirituală care te leagă de Dumnezeu şi te face sigur de realităţile care nu se văd. Când vine necazul tu alegi să priveşti “prin credinţă” dincolo de împrejurările în care te afli şi să-L vezi pe El! Aleluia! Slăvit să fie Numele Lui în veci de veci! Când David s-a dus să lupte cu Goliat, el nu l-a văzut pe uriaş, ci privind mai sus l-a văzut pe Domnul şi în Numele Lui a biruit. Cel care scrie această meditaţie a fost testat în nenumărate feluri şi confirmă că Biblia are dreptate. Cel care a fost trimis la muncă forţată în insula Patmos din pricina credinţei întăreşte cele de mai sus proclamând Cuvântul şi încurajându-ne: “oricine este născut din Dumnezeu, biruieşte lumea; şi ceea ce câştigă biruinţă asupra lumii, este credinţa noastră. Cine este cel ce a biruit lumea, dacă nu cel ce crede că Isus este Fiul lui Dumnezeu?” (I Ioan 5:4-5). Poate că mulţi ar trebui să se roage ca acel tată: “Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele!” (Marcu 9:24).

3. Învingere. Pentru un copil al lui Dumnezeu finalul încercărilor nu este înfrângerea, ci biruinţa. Asta ne asigură Mântuitorul prin afirmaţia de la sfârşitul versetului: “Eu am biruit lumea.” Suntem destinaţi să avem aceiaşi soartă cu El. Am fost născuţi din nou ca să fim “mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit.” (Rom. 8:37). Ce perspectivă extraordinară! Ne întoarcem la Evrei 11, v. 36-38 şi urmărim şirul fără sfârşit al învingătorilor: “Alţii au suferit batjocuri, bătăi, lanţuri şi închisoare; au fost ucişi cu pietre, tăiaţi în două cu ferestrăul, chinuiţi; au murit ucişi de sabie, au pribegit îmbrăcaţi cu cojoace şi în piei de capre, lipsiţi de toate, prigoniţi, munciţi. – Ei, de care lumea nu era vrednică – au rătăcit prin pustiuri, prin munţi, prin peşteri şi prin crăpăturile pământului.” Ciudat fel de a evalua victoria. În ochii oamenilor aceştia sunt nişte înfrânţi. Înaintea tronului lui Dumnezeu ei sunt declaraţi biruitorii. Privind la ultima bătălie de pe acest pământ, Scriptura risipeşte umbrele: “Căci dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El”, iar apoi concluzionează: “şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul.” (I Cor. 4:14,17). Ce viitor glorios! Nici o umbră de îndoială! Vom fi ACOLO împreună cu El. Noi, anonimii acestui pământ împreună cu Regele Regilor pentru veşnicie. Această perspectivă te aşteaptă şi pe tine. Motiv ca să te cercetezi şi să vezi cum stai cu pocăinţa. Iar tu prietenul meu, grăbeşte şi apucă veşnicia. Isus te aşteaptă chiar acum. Vino!

RUGĂCIUNE

Suntem surprinşi de dragostea Ta pentru noi şi rămânem uimiţi că ne înştiinţezi în cele mai mici detalii despre confruntările acestei vieţi. Mulţumim că atunci când trecem prin necazuri eşti alături de noi şi ne asiguri biruinţa împreună cu Tine. Ne dă putere să rămânem legaţi de Tine până la capăt, iar când va sosi momentul întâlnirii cu Tine să fim printre cei care vor auzi chemarea “Vino slugă bună.” Aminteşte-ţi şi de cei care-i purtăm în inima şi-n rugăciunile noastre şi lucrează mântuire în viaţa lor. În Numele Domnului Isus îţi şi mulţumim. Amin.

 

Leave a Reply

}