Fratele Iulian Cimpoae a văzut lumina zilei în urmă cu 49 de ani, într-o frumoasă vară, ca aceasta, mai precis, pe 10 iunie 1965. Născut la Drăgușeni, jud. Galați, s-a bucurat de copilărie în compania a trei frați: Dumitru, Lăcrămioara și Adrian. Tatăl său pământesc nu mai este în viață, dar mama sa, Balașa, poate fi văzută aici de față.

La numai 19 ani, fratele Iulian a înțeles că nu este bine ca omul să fie singur, așa că i-a dat mâna și i-a luat inima sorei Mia, iubita lui soție. Dumnezeu a binecuvântat căsnicia lor cu patru copii frumoși: Marius, Adrian, Daniel și Beniamin. Unii dintre ei poartă nume biblice, iar Marius a fost ales de Domnul să propovăduiască în Numele Lui, Cuvântul Său. Pentru că și-ar fi dorit să aibă și o fată, Dumnezeu i-a dat o nepoată, pe frumoasa Ligia, fiica lui Marius. S-a bucurat așa de mult de ea și a iubit-o cu toată inima privind-o ca pe un înger din cer.

Cea mai mare bucurie a fratelui Iulian rămâne ziua de 21 iulie 1991 când, împreună cu soția sa și cu mulți alții, L-a mărturisit pe Domnul în apa botezului. Aceasta s-a întâmplat la Știnăpari, în biserica din loc, botezul fiind oficiat de către fratele păstor Nicolae Constantin.

Ca om, fratele Iulian, chiar dacă nu era perfect, în amintirea mea va rămâne ca un om bun, un om harnic, un om puternic, robust, dar cu un suflet de copil. Nu cred să fi putut vedea pe cineva în vreun necaz și să nu-i fi sărit în ajutor. Un lucru pe care nu-l voi uita vreodată este sinceritatea – copilărească, aș spune – cu care fratele se ruga. Nu voi uita nici formula sa trinitară: Doamne, Tatăle, Isus din ceruri! Probabil fără să realizeze, fratele Iulian invoca prezența întregii Dumnezeiri: a Tatălui, a Fiului și a Duhului Sfânt. Veți zice: de unde a Duhului? Din Biblie! Citiți toată Biblia și-o să vedeți că scrie: Căci Domnul este Duhul. Și unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia. Da, este slobozenia să te rogi într-un mod unic, personal, așa cum se ruga fratele nostru Iulian.

Ar mai fi atâtea lucruri bune de zis, dar …vorba lui Pavel – nu ne-ar ajunge timpul!

Ce vreau să vă mai spun este că, după o suferință de doi ani, cauzată de o boală necruțătoare, fratele Iulian s-a mutat de pe pământul acesta, ca să fie acasă la Domnul. Și vreau să mă credeți: acolo este cu mult mai bine! Ce frumos că a plecat liniștit și cu credință, la numai o zi după ce a împlinit o sumă desăvârșită de ani – 49 (șapte a câte șapte!). I-au fost alături ființele cele mai dragi: soția, copiii, mama și frații: Dumitru și Lăcrămioara.

Dumnezeu să binecuvinteze familia îndoliată și să-Și reverse îndurările Sale și peste cei nemântuiți!

pastor Marius Retezan

Comments are closed.

}