Un om dormea în coliba lui, când dintr-odată, într-o noapte, camera s-a umplut de lumină și i-a apărut Dumnezeu.

Domnul i-a cerut să facă o muncă pentru El și i-a arătat o stâncă mare în fața colibei.

 I-a explicat că va trebui să împingă piatra zilnic, cu toate puterile sale, ceea ce omul a și făcut.

Mulți ani a muncit din greu, de la răsăritul la apusul soarelui, împingea din toate puterile, cu umerii proptiți pe suprafața masivă și rece a stâncii de neclintit.

În fiecare noapte bărbatul se întorcea trist și istovit în coliba lui, simțind că întreaga zi a irosit-o degeaba.

Tocmai când bărbatul era mai descurajat, „adversarul” (Satana) a decis să-și facă apariția în gândurile plictisite ale acestuia:

- De atâta timp împingi piatra și ea nici nu s-a clintit.  De ce te distrugi singur pentru asta? Petrece-ți timpul făcând doar un efort minim și te vei simți mai bine.

Bărbatul ostenit tocmai așa își propusese să facă, dar înainte de asta a decis să se roage și să-și spună păsul lui Dumnezeu.

- Doamne, a spus, am muncit mult și greu pentru Tine, adunându-mi toate puterile să fac ce mi-ai cerut. Acum, după atâta timp, nu am reușit să mișc piatra nici măcar cu jumătate de milimetru. Cu ce am greșit? De ce am eșuat?”

Domnul i-a răspuns înțelegător:

- Prietene, când ți-am cerut să-Mi slujești și tu ai acceptat, ți-am spus că sarcina ta era să împingi cu toate puterile stânca, ceea ce ai și făcut.

Niciodată nu am spus cătept ca tu să o miști. Sarcina ta era doar să împingi.  Și acum vii la Mine obosit spunând că ai eșuat. Dar chiar asta e realitatea??? Privește la tine…

Brațele îți sunt puternice și musculoase, spatele e vânjos și bronzat, mâinile îți sunt bătătorite de atâta apăsare, picioarele ți-au devenit solide și puternice.
Te-ai dezvoltat mult și capacitățle tale sunt peste ce te-ai fi putut aștepta să ai.
Adevărat, nu ai mișcat stânca. Dar vocația ta a fost să mă asculți și să împingi, ca să-ți pui la încercare credința și încrederea în înțelepciunea Mea.

               Ceea ce ai și făcut.

Acum, prietene, Eu voi muta stânca.

Comments are closed.

}