Cântarea Cântărilor – Studiu introductiv
Locul cărții în Biblie: Cântarea Cântărilor vine imediat după cartea Eclesiastul în care ni se arată că toate lucrurile lumii acesteia sunt deșertăciune. După citirea cărții Eclesiastul, ai impresia că viața nu mai are nici un rost. De ce să-ți alipești inima și ce să mai iubești dacă toate sunt deșertăciune? La întrebarea aceasta răspunde Cântarea Cântărilor: să-ți alipești inima de Dumnezeu! Pe El să-L iubești cu pasiune! El este vrednic de toată dragostea noastră. El este scop și conținut îndestulător pentru întreaga viață a omului.

Numele cărții: Cântarea Cântărilor – în sensul că avem de-a face cu cântarea cea mai melodioasă, cea mai poetică, cea mai sublimă dintre toate.
De 3 ori se întrebuințează superlativul în Biblie:
1. Sfânta Sfintelor – locul Prea Sfânt, locul cel mai sacru din Templu;
2. Cerurile Cerurilor – locurile cerești cele mai apropiate de Dumnezeu;
3. Cântarea Cântărilor – expresia cea mai desăvârșită a dragostei dintre Dumnezeu și aleșii inimii Sale.

Autorul cărții: – Solomon – împăratul lui Israel.
Solomon a scris câțiva psalmi și 3 cărți din Biblie: Proverbele, Eclesiastul și Cântarea Cântărilor.
Ce trist este să te gândești că cel care a scris cărți așa de frumoase, a ajuns mai târziu un renegat. Slujitorii cei mai dăruiți ai lui Dumnezeu să se ferească de mândrie și să nu fie prea siguri de ei. Și ei sunt expuși căderii.
O altă învățătură care se desprinde de aici: trebuie să primim ce este bun de la un vestitor al Cuvântului lui Dumnezeu, chiar dacă el nu este la înălțimea cerută sau, nu a rămas la înălțime. Atunci când cineva predică Cuvântul lui Dumnezeu, nu vorbește el, ci Mântuitorul din el. Dacă nu am avea siguranța aceasta, nu ar trebui să mai ascultăm pe nimeni, căci oamenii sunt toți păcătoși. Să citim cu mare atenție Leviticul 11: 35-37; Păcatele personale ale predicatorului nu împiedică apa vieții pe care el o dă, și sămânța bună pe care o samănă, să rămână curate. În ciuda faptului că autorul ei a apostaziat, Cântarea Cântărilor rămâne cartea de căpătâi a fiecărui suflet iubitor de Isus.

Stilul cărții: cartea este scrisă cu ardoare de la un capăt la altul cu pasiune nestăvilită. Dorințele sunt arzătoare, expresiile dintre cele mai îndrăznețe. Unii se feresc de cartea aceasta și de sentimentele arătate în ea, gândind că ar putea duce la o mistică falsă și la mișcări extatice (exagerate).
Cel care însă Îl iubește pe Dumnezeu, nu se teme. El are făgăduința din Ieremia 17: 7-8.
Sufletele care vor să ajungă în strânsă părtășie cu Dumnezeu, să citească cu luare aminte, cu rugăciune, această minunată poemă dăruită lumii de Israel.

Cu umilință,
Ioan Panican

Comments are closed.

}