„În Grecia Antică, Socrate era renumit pentru respectul cu care îşi trata prietenii. Într-o zi, o cunoştinţă l-a întâlnit pe marele filosof şi l-a întrebat:

„Ştii ce-am auzit despre prietenul tău?”.
„Stai puţin”,
a replicat Socrate. „Înainte de a-mi spune ceva, aş dori să facem un test. Se numeşte testul filtrului triplu”.
„Filtrul triplu?”.
„Exact”,
a continuat Socrate. „Înainte de a vorbi cu tine despre prietenul meu, ar fi o idee bună să stăm un pic şi să filtrăm ceea ce vei spune.  Acesta este motivul pentru care îl numesc testul triplului filtru.
Primul filtru este ADEVĂRUL. Eşti absolut sigur că ceea ce vrei să-mi spui este adevărat?”.
„Nu”,
spuse omul. „De fapt, doar am auzit despre asta şi…”.
„În regulă”,
a spus Socrate. „Deci nu ştii dacă este adevărat sau nu.
Acum hai să încercăm şi al doilea filtru, filtrul BUNĂTĂŢII.
Ceea ce vrei să-mi spui despre prietenul meu este ceva bun?”.
„Nu, din contra…”. „Deci,
a continuat Socrate, vrei să-mi spui ceva rău despre el, dar nu eşti sigur că este adevărat.”
“Totuşi poţi să treci testul, deoarece mai este un filtru: filtrul UTILITĂŢII.
Ceea ce vrei să-mi spui despre prietenul meu îmi va fi de folos?”.
„Nu, nu chiar”.
„Bine”,
a concluzionat Socrate, “dacă ceea ce vrei să-mi spui nu este nici adevărat, nici bun, nici chiar folositor, de ce mai trebuie să-mi spui ceva!?”.

 

Leave a Reply

}